Cercetări privind dezvoltarea rurală în Lunca Muresului, arealul Lipova – Săvârşin


     Vineri, bunul meu prieten de pe malul Begăi, Cristi, astăzi, Domnul Doctor în Ştiinţe Cristian-Giorgian Matiaş, a avut susţinerea publică a tezei de doctorat la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara.

      Din păcate pentru mine, nu am putut participa la acest eveniment de o importanţă deosebită pentru viaţa academică şi ştiinţifică română. Singurul lucru bun care îmi rămâne de făcut este să îl felicit pe tânărul doctor şi să vă dezvălui câteva aspecte din lucrarea pe care a prezentat-o în faţa comisiei alcătuite din nume cu rezonanţa în domeniu: prof. univ. dr. Gosa Vasile, decanul Facultăţii de Management Agricol, acad. prof. univ. dr. Păun Ioan Otiman, prof. univ. dr. Nicoleta Mateoc Sîrb şi prof. univ. dr. Victoria Seulean.

     ,,Astăzi situaţia socială, economică şi politică din România,  nu este una extrem de favorabilă în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi a românului simplu din mediul rural. Stadiul dezvoltării rurale este unul net inferior dacă ar fi să facem referinţe la celelalte ţări membre ale Uniunii Europene.

     Procesul de dezvoltare rurală durabilă, nu a reprezentant prioritate naţională în adevăratul sens al cuvântului, în niciuna din guvernările post decembriste, decăt pur teoretic. Practic acesta este încă la început, fiind încetinit şi, uneori, blocat de dificultăţile întalnite la nivel local şi central, pe plan economic şi social.”

     ,,Dificultăţile cu care se confruntă, în prezent, spaţiul rural românesc pot fi rezumate astfel:

  1. Slaba productivitate şi calitate a producţiei agricole, determinată de lipsa resurselor financiare, utilizarea insuficientă şi ineficienţă a resurselor disponibile;
  2. Numărul mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistență, care nu sunt viabile, cu o suprafaţă medie a exploataţiei de numai 1,7  ha determină o puternică fragmentare a terenurilor agricole;
  3. Structura nefavorabilă pe vârste – cu un procent ridicat de persoane vârstnice, fapt ce a determinat un proces general de îmbătrânire a populaţiei rurale;
  4. Nivel de instruire scăzut privind pregatirea profesională de specialitate, care nu permite deschiderea către nou şi folosirea tehnologiilor moderne;
  5. Activităţi de consultanţă specifică slab dezvoltate;
  6. Venit în mediul rural pe cap de locuitor cu 27% mai mic decât în mediul urban;
  7. Decalaj important între importurile de produse agricole şi exportul acestora;
  8. Inexistenţa unei reţele de pieţe agroalimentare cu o structură reglementată prin lege;
  9. Slaba dezvoltare a infrastructurii rurale;
  10. Migrarea tinerilor din mediul rural spre urban;
  11. Slaba dezvoltare a unor activităţi generatoare de venituri complementare/asociate;
  12. Slaba utilizare a resurselor naturale locale;
  13. Nivelul scăzut de instruire al populaţiei rurale;
  14. Slaba promovare a unor zone de real interes şi cu potenţial turistic mare;
  15. Cresterea suprafețelor afectate de fenomene de degradare a solurilor;
  16. Degradarea fondului forestier cu impact asupra terenurilor, biodiversitatii si apei;
  17. Tendinţa de scădere a numărului de animale pe unitatea de suprafaţă comparativ cu suprafaţa agricolă care poate asigura baza furajeră;

     În actualul context economic şi social din România, dezvoltarea rurală trebuie să reprezinte o prioritate naţională, începând cu structurile centrale până la factorii de decizie de pe plan local.

     Strategia de dezvoltare a unei, localităţi sau al unui areal reprezintă un document ce defineşte viziunea de dezvoltare pe termen mediu şi lung, care identifică priorităţile şi stabileşte măsurile de implementare necesare, ce se vor concretiza în propuneri de proiecte finanţabile din fonduri guvernamentale sau din fonduri ale comunităţii europene.

     De asemenea, strategia trebuie să fie orientată spre o dezvoltare armonioasă şi durabilă a comunităţii locale.

     Noţiunea de dezvoltare rurală cuprinde toate acţiunile îndreptate spre îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei din mediul rural, spre păstrarea peisajului natural si cultural, cu scopul ca spaţiul rural să îndeplinească funcţiile care îi revin în societate.

     Noua filozofie a spaţiului rural trebuie să se fundamenteze pe conceptul de dezvoltare locală durabilă, care presupune atât o componentă rurală solidă cât şi o componentă agricolă (sau silvică, după caz) importantă, bazată pe:

  1. concordanţa dintre economie şi mediul înconjurător (echilibrul economie – ecologie);
  2. cuprinderea în sistemul de dezvoltare rurală (sau sustenabilă) a unui orizont de timp cât mai îndelungat;
  3. umanizarea mediului prin păstrarea mediului natural cât mai intact iar mediul creat de om să fie cât mai apropiat de mediul natural;
  4. elaborarea unui document de dezvoltare pe termen mediu şi lung, prin participarea tuturor factorilor locali interesaţi; 
  5. Valorificarea creativă a potenţialului localităţii;
  6. Regenerarea şi dezvoltarea rolului teritorial al localităţii;
  7. Structurarea şi consolidarea parteneriatelor public-privat-comunitate în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare comun agreate;
  8. Corelarea documentelor şi demersurilor majore privind dezvoltarea într-o abordare structurată, integrată, sinergică, în beneficiul bunăstării localităţii şi a cetăţenilor săi;
  9. Conştientizarea existenţei valorilor şi potenţialului local şi angajarea cetăţenilor în procesele de planificare şi implementare a obiectivelor identificate în parteneriat.

     Un aspect important referitor la necesitatea elaborării Strategiei de dezvoltare rurală îl reprezintă faptul că existenţa acesteia este o pre-condiţie pentru atragerea de fonduri guvernamentale sau din comunitatea europeană, pentru proiectele edilitare ale administraţiei locale.

     Cunoaşterea acestor trei criterii : fizico-geografic, social şi economic, reprezintă cel mai important pas în elaborarea unor studii şi proiecte de dezvoltare rurală în arealul cercetat. Toate aceste trei criterii sunt esenţiale în elaborarea unui astfel de proiect.

     Fiecare dintre aceşti trei factori are un rol deosebit, între aceştia fiind necesar existenţa unui echilibru, deoarece există şi un grad ridicat de inter-dependenţă între ei..

     Nu poate fi vorba despre o dezvoltare durabilă dacă factorii fizico-geografici nu permit acest lucru. Dacă relieful, clima, solurile nu sunt favorabile unei agriculturi performante, indiferent de ce s-ar face, creşterea economică nu este posibilă.

     De asemenea o populaţie lipsită de informaţie, cu o pregătire necorespunzătoare, cu venituri reduse, îmbătrânită şi bolnavă nu prezintă un potenţial de dezvoltare durabilă a comunităţilor rurale.

     O economie locală dezvoltată,existenţa unor locuri de muncă şi posibilitatea locuitorilor de a-şi câştiga un venit decent şi din alte surse decât activitatea agricolă, reprezintă un factor esenţial de dezvoltare rurală.

     Toate acţiunile desfăşurate în comunităţile rurale trebuie să aibă ca principal scop asigurarea unui trai decent, care să apropie ruralul de urban, dar în acelaşi timp să asigure continuitate vieţii specifice de la ţară şi păstrarea nealterată a obiceiurilor şi tradiţiilor locale”.

Explore posts in the same categories: Uncategorized

One Comment pe “Cercetări privind dezvoltarea rurală în Lunca Muresului, arealul Lipova – Săvârşin”

  1. Costin Uta Says:

    Un salut calduros Dl.Matiaş si felicitari tinerilor cercetatori romani.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: