71 de ani de la nasterea lui Dumitru Tinu


     Dumitru Tinu s-a nascut in urma cu 71 de ani, pe 21 octombrie 1940, in localitatea Coteana, din judetul Olt. Intr-un sat in care „oamenii se intalneau dupa-amiaza pe ulita si citeau ziarele. Erau foarte interesati de ce se intampla„. Copilaria nu i-a fost lipsita de griji, lovindu-se de lipsuri de tot soiul. „Eram un copil descult, nascut intr-o casa unde nu exista biblioteca, din parinti nestiutori de carte„. Erau trei frati, Dumitru Tinu fiind mezinul. Ceilalti doi frati nu au atins faima lui „Mitru„, cum il dezmierdau acasa, ei neavand sansa de a face o cariera intelectuala. Dumitru Tinu nu a putut uita niciodata sacrificiile pe care parintii lui le-au facut pentru a-l ajuta sa-si faca o cariera. „Parintii si-au dorit ca macar eu sa invat carte si sa revin in sat invatator. Sacrificiul era insusi faptul ca m-au trimis la scoala, la oras, la Slatina. Era maximum pe care mi-l puteam imagina. Era un miraj numai cand ne apropiam de Slatina„. Copil fiind, isi insotea familia, o data pe saptamana, in „marele oras„, plecand din sat cu caruta. Parintii fiind saraci, nu l-au putut ajuta cu bani pe timpul scolii. „Primul an am stat in gazda la o familie de tigani. La internat trebuia sa plateasca circa 240 de lei pe luna si nu aveau. Cunosteau o familie de tigani, care venea prin sat si colecta fulgi, iar in schimb dadea fel de fel de obiecte de menaj. De cate ori veneau in sat, ramaneau peste noapte la noi. Le puteam da produse agricole. Erau niste oameni foarte cumsecade„. In fiecare sambata mergea acasa. 19 kilometri pe jos, indiferent de anotimp!… „Daca as fi fost complexat, probabil, nu as fi reusit. Drumul din sat trece pe la bariera. E vorba de bariera de la calea ferata, la intrarea in Slatina. Stiam ca trebuie sa trec bariera si am trecut-o„. La varsta aceea adolescentina a inteles ca pentru el nu mai era cale de intoarcere, ca nu mai avea ce cauta in sat. „N-aveam voie sa ratez, trebuia sa merg inainte„.

     A devenit student la Institutul de Limbi Straine din Bucuresti, absolvind ca specialist I in filologie rusa si romana. A fost si acolo o perioada foarte grea, peste care a trecut doar datorita dorintei de a realiza ceva in viata. Si datorita unui caracter puternic. „Am fost foarte ambitios. Cred ca ceea ce am realizat se datoreaza muncii, ca este rezultatul serilor de lectura, cand nu ma duceam la reuniunile studentesti, pentru ca nu aveam cu ce ma imbraca. Stateam in camin absolut singur si citeam. Nu ma simteam un om frustrat, ma adanceam in lectura, stiam ca trebuie sa muncesc mai mult decat altii. Aveam si de recuperat destul„. Cariera lui Dumitru Tinu, „un adevarat maratonist„, cum este caracterizat, nu se datoreaza „originii sale sanatoase„. Au fost atatia alti baieti, proveniti din aceleasi medii, care au intrat in Capitala desculti… In perioada studentiei nu a avut niciodata pantofi si haine corespunzatoare pentru a iesi la vreo reuniune. Primii pantofi i-au fost facuti de un cizmar din sat, iar primele haine cu care putea iesi in lume le-a avut la 22 de ani, la absolvirea facultatii.

     De la varsta de 22 de ani a intrat in presa, la Scanteia – aspect speculat din plin de toti cei carora Dumitru Tinu, prin Adevarul, le sta in calea afacerilor negre, le divulga modul dubios sau chiar mizerabil in care au prosperat. La Scanteia a lucrat pana in 1989, la Departamentul Politica Externa. Sa fi avut complexul Scanteii? „Nu. Ar insemna sa sterg din biografie perioada tineretii mele. Am inceput sa lucrez in domeniul politicii externe. Nu o spun pentru a ma scuza, ci pentru ca a fost sansa mea de a ma forma. Ma simteam bine facandu-mi meseria„. I-au ramas multe amintiri placute din acea vreme: intalnirile pe care le avea cu ziaristii occidentali, cand pleca in strainatate, pe multi facandu-si-i apropiati. A venit momentul ’80 cand „ii evitam pe prietenii mei din presa internationala. Nu ma simteam eu vinovat, dar reprezentam intr-un fel tara. Dedublarea a fost marea problema, dar am facut-o pentru meserie„. In rest, era un om ca si celelalte zeci de mii de intelectuali, care acasa asculta Europa Libera, citea presa din Occident, protesta impotriva deciziilor impardonabile luate de conducerea de atunci, se enerva cand se oprea lumina… „Stiam insa ca va cadea regimul si le spuneam acasa : «Nu-i nimic, nu mai tine mult»„. Stia ca acea schimbare nu e departe, si nu din intuitie. “Am avut privilegiul sa urmaresc la fata locului evolutia evenimentelor. Am acoperit evenimentele din Germania – cand s-au stabilit relatiile diplomatice – invazia din Cehoslovacia, evenimentele din Polonia, am fost la Varsovia, la Gdansk, si transmiteam pentru Agerpress. Am urmarit tot fenomenul declansat de Gorbaciov in U.R.S.S., presa, transmisiile de la fata locului, eram foarte informat de intalnirea de la Malta. De aceea am putut da o predictie atat de exacta”.

     Dumitru Tinu este unul dintre fondatorii ziarului Adevarul. Desi totul pare perfect pentru oricine priveste din afara, a existat o greseala de inceput, despre care vorbeste cu demnitate. „Ne-am incredintat altcuiva libertatea pe care am obtinut-o, aceea de a face un ziar independent, cum credeam ca trebuie sa fie. La sfarsitul lui ianuarie 1990, un personaj a transformat aceasta libertate intr-o publicatie aservita puterii, F.S.N.-ului, care se crease atunci. Cineva, atunci, a gasit ca e foarte important sa existe un control asupra presei. Pana in primavara lui ’91, cand s-a produs si revolta de la Adevarul, cand ne-am recastigat dreptul de a fi noi insine„. Din acel moment, la Adevarul s-a instituit o conducere colegiala. Sloganul „Nimeni nu este mai presus de lege” a fost ales ca idee de frontispiciu in clipa in care cotidianul a primit o tenta foarte puternica de lupta impotriva abuzurilor, a coruptiei.

     Lui Dumitru Tinu, ca director al ziarului cu cel mai mare tiraj, i s-a adresat de multe ori intrebarea : „Ati simtit puterea presei?” „Am simtit-o, o simt, dar simt si o mare raspundere, si nu doar formal. Sunt nopti in care adorm foarte tarziu, framantat de gandul daca am facut sau nu bine, constient ca presa poate uneori distruge destinul cuiva. Nu cred ca noi am distrus. In multele cazuri in care am determinat indreptarea lucrurilor, am ratat de fapt o ascensiune imorala„. Si-a dorit intotdeauna ca Romania sa ajunga o tara normala, cu o societate in care presa sa aiba un alt rol. „Sa ajungem sa scriem si noi cu detasarea cu care scriu cei de la Financial times, de exemplu, despre lucruri care intereseaza o tara normala”.

Explore posts in the same categories: Anunt

Etichete:

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

2 comentarii pe “71 de ani de la nasterea lui Dumitru Tinu”

  1. Valeriu matei Says:

    Foarte emoționant expozeul tatălui tău. Cred că era necesar să apari și tu în viața marelui ziarist. Sentimetul de tată – fiu ar fi trebuit să fie pregnant pentrua se crea o autenticitate ireproșabilă lucrării.Dumitru Tinu a fost un creator de opinii, de caractere, de ziariști, de oameni, prezența lui impunea respect al lui față de auditor, dar cel ce asculta omagia omul Dumitru Tinu astfel că între ei se crea un liant uman plin de sentiment și incontestabilă apreciere. Prezența ziaristului Dumitru Tinu coagula principii, cizela atitudini fără să creeze impresia ca asta urmărește.Cuvântul său era emblema moralității și a argumentului specios care se imprimă adânc în conștiința celui ce-l asculta. Un mare om de carte și un mare om de cultură adevărată. Superior semenilor săi, a știut să stăpânească realitatea, din păcate nu a avut previziunea de a-și ocroti propria viață. Destinul său a atârnat de o forță ocultă ce a pus în întuneric întreaga sa dispariție dar forța ocultă nu a reușit să-i intunece presonalitatea. Ca fiu al său ai datoria de a o continua iar noi de a o respecta și omagia. Av. Valeriu Matei.

  2. Ion Says:

    Ce ati zice sa facem un muzeu Dumitru Tinu la Coteana? Avem acolo un primar de isprava, ar fi un reper turistic si Oltul nu are prea multe.Daca va hotarati ,Asociatia Culturala MEMORIA OLTULUI detine o colectie a ziarului ADEVARUL 1997-2004 si poate ne intelegem cumva.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: