OEDIPE


Ieri, la invitaţia maestrului Ştefan Ignat, am fost la Opera Naţională din Bucureşti, unde am văzut Oedipe – o tragedie lirica în patru acte de George Enescu. Am fost profund impresionat de calitatea punerii în scenă a operei, precum şi de prestaţia magistrală a lui Ştefan Ignat, care a jucat rolul lui Oedipe.

Sinopsis

ACTUL  I
În palatul din Teba se sarbatoreste nasterea fiului regelui Laios si al reginei Iocasta. În momentul în care Marele Preot îi întreaba pe parintii noului nascut ce nume vor sa-i dea copilului, batrânul prooroc orb Tiresias îi întrerupe, reprosându-le ca l-au nesocotit pe zeul Apollo, care le interzisese sa aiba urmasi. Aflând pedeapsa pregatita de zei (Oedipe va fi ucigasul tatalui sau si sotul mamei sale), Laïos cheama un pastor, poruncindu-i sa arunce copilul în prapastiile muntilor Kithairon.

ACTUL  II
Tabloul 1
Dupa 20 de ani, aflat la Corint, în palatul regelui Polybus si al reginei Meropa, tânarul Oedipe este chinuit de cele aflate de la oracolul din Delphi în legatura cu soarta care îi este harazita: aceea de a fi ucigajul tataului sau si de a o lua în casatorie pe mama sa. Meropa îl trimite pe Phorbas sa desluseasca motivele de zbucium ale fiului sau, Oedipe. Cu greu, Oedipe îi marturiseste reginei îndoiala de a fi fost un copil gasit. Meropa protesteaza, nestiind nici ea ca fiul ei murise la nastere si fusese înlocuit cu Oedipe. Ramas singur, Oedipe se hotaraste sa plece din Corint si sa lupte împotriva împlinirii negrei profetii.

Tabloul 2
La o rascruce de drumuri, Oedipe ezita ce cale sa aleaga. Pe una din ele apare Laios, care îi cere sa se dea la o parte, insultându-l si lovindu-l cu sceptrul. Aparându-se, Oedipe îl omoara, sub ochii îngroziti ai Pastorului.

Tabloul 3
Asupra cetatii tebane s-a abatut o mare nenorocire. Un Sfinx înfricosator s-a asezat la portile orasului, atinând calea trecatorilor si silindu-i sa raspunda la o întrebare. Cum însa nimeni nu gaseste raspunsul corect, oamenii sunt sfâsiati de ghearele sale necrutatoare. Strajerul cetatii îi aduce la cunostinta lui Oedipe ca acela ce va scapa Teba de Sfinx va dobândi coroana si pe frumoasa Iocasta, regina vaduva a lui Laios. Oedipe decide sa înfrunte monstrul. La întrebarea acestuia, „cine e mai puternic decât destinul”, el raspunde fara ezitare: „Omul, omul este mai tare ca destinul.” Cetatea este salvata iar orasul îsi sarbatoreste eliberatorul.

ACTUL  III

Dupa înca 20 de ani, Teba este lovita de ciuma. Creon, fratele Iocastei, anunta verdictul zeilor: ciuma va înceta numai dupa demascarea si pedepsirea ucigasului lui Laios. Oedipe jura sa-l exileze pe criminal daca se preda de bunavoie. Iocasta îi destainuie împrejurarea în care Laios a fost omorât, la o rascruce de drumuri, strecurând astfel în sufletul sotului, fara voia ei, prima banuiala ca vinovat de acest omor este el însusi. Pastorul, chemat de Creon, întareste spusele Iocastei. Când suspiciunile se îndreapta chiar asupra sa si Tiresias îl indica drept criminal pe Oedipe, acesta îl alunga din cetate, ca si pe Creon. Povestindu-i despre fiul ei pierdut, Iocasta îi întareste însa banuielile. Când primeste vestea numirii sale ca rege al Corintului, îsi da seama ca Polybos si Meropa îi erau doar parinti adoptivi. Întelegând ca Oedipe este fiul sau si ucigasul lui Laios, Iocasta se sinucide, iar Oedipe îsi scoate ochii. Condamnat la exil, pleaca, însotit de fiica sa, Antigona.

ACTUL IV
Lânga Atena, unde domneste înteleptul rege Teseu, Oedipe se opreste, însotit de Antigona. Apare Creon, care, cu prefacatorie, îi ofera tronul Tebei, amenintata din nou, dar Oedipe refuza. Creon încearca sa o rapeasca pe Antigona, pentru a-l determina sa-i urmeze. Strigatele de ajutor ale Antigonei sunt auzite de Teseu, care soseste însotit de atenieni. Creon face o ultima încercare de a-l discredita pe Oedipe în ochii lui Teseu. Oedipe protesteaza, acuzând zeii care l-au împins sa înfaptuiasca, fara voia sa, nelegiuirile. Simtind ca i se apropie clipa mortii, Oedipe proclama, cu deplina constiinta a nevinovatiei sale, victoria asupra destinului: „Eu sunt nevinovat! Vointa mea n-a fost nicicând în crimele mele! Biruit-am pe zei!”.

dirijor: Tiberiu Soare
regia: Anda Tabacaru Hogea
scenografia: Viorica Petrovici
coregrafia: Razvan Mazilu
maestru de cor: Stelian Olariu
maestru cor de copii: Vasile Corjos

Explore posts in the same categories: Anunt

Etichete: , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: