ASPECTE RELEVANTE ALE INCRIMINĂRII ŞI DEZINCRIMINĂRII PROSTITUŢIEI ÎN ROMÂNIA, ÎN CONTEMPORANEITATE


   -Material prezentat la Conferinţa Internaţională „Educaţie şi creativitate pentru o societate bazată pe cunoaştere”, Ediţia a VI-a, Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 22-23 noiembrie 2012-

Abstract

        Dintotdeauna, prostituţia s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea oamenilor, fiind incriminată de morala creştină şi deseori de legile diferitelor state ale lumii. Şi România s-a aflat într-una din tabere (cea care va condamna acest păcat sau cea care, dimpotrivă, va fi fost tolerantă şi permisivă cu oferirea de servicii sexuale contra cost), în funcţie de diversele epoci istorice. Studiul acesta este o continuare a unuia anterior, făcând parte dintr-un proiect ce-şi doreşte să dea o imagine de ansamblu unui fenomen de asemenea amploare, o încercare de a reda informaţii cât mai preţioase şi cât mai complete despre prostituţie, mai ales din perspectivă juridică şi instituţională. Practicarea legală, instituţionalizată a prostituţiei pe teritoriul României constituie una dintre etapele distincte ale evoluţiei societăţii româneşti de la confluenţa secolelor XIX şi XX. Dacă în studiul anterior – Unele consideraţii privind practicarea prostituţiei în România în prima jumătate a secolului XX[1] – am valorificat documente şi informaţii ce ţineau strict de normele privind practicarea celei mai vechi meserii din lume în câteva oraşe din România debutului de secol XX (Bucureşti, Brăila, Cluj şi Constanţa), voi încerca de data aceasta să surprind şi să analizez cele mai importante elemente ale incriminării şi dezincriminării practicilor acestor Venus ticăloşite, aşa cum sunt prevăzute în legislaţia penală a României contemporane.

        Se constată creşterea rolului proxenetului, al traficantului de carne vie cu cât ne îndepărtăm de perioada în care practicarea sexului pe bani era reglementată şi instituţionalizată. În această cheie, a legăturii tot mai evidente a prostituţiei de traficul de persoane şi, implicit, de crima organizată, va fi citit şi materialul de faţă.

 Cuvinte cheie: prostituţie, cod penal, trafic de persoane, instituţie, lege.

 

Introducere

    Parafrazându-l pe Constantin Enăchescu, care spune că „totul este omenesc”[2], vom îndrăzni şi noi să zicem că totul este social, că în societate îşi au locul toate faptele umane negative, de la crimă la viol, de la hoţie la prostituţie, de la delapidare la trafic de persoane. Societatea reglementează, la nivel formal şi informal, toate trăirile sufleteşti, căci „virtutea şi păcatul, adevărul şi minciuna, binele şi răul, mila şi cruzimea, dragostea şi ura, tot ceea ce face ca omul să fie pur sau să fie impur din punct de vedere moral, îşi au locul şi se manifestă în şi prin aceeaşi viaţă sufletească a persoanei”[3]. Dacă la nivelul vieţii sufleteşti, culpa este pedepsită printr-o normă morală, crima, vină prin excelenţă a societăţii, este sancţionată de lege, fie pecuniar, fie prin pedepse privative de libertate. În această categorie, a crimelor societăţii, se încadrează şi prostituţia, mai ales în societăţile unde practicarea acesteia este interzisă prin lege. Trebuie precizat de la bun început faptul că oferirea de servicii sexuale contra cost erau interzise în cazul clandestinităţii practicantei, chiar şi în perioadele în care în România, de exemplu, prostituţia era acceptată şi instituţionalizată. Nu voi insista asupra acestei etape, dar vom putea deduce faptul că prostituţia era incriminată şi dezincriminată în funcţie de modul de manifestare a acestei veritabile tare a societăţii – incriminată era prostituţia clandestină, iar dezincriminată cea reglementată şi instituţionalizată. În cele ce urmează voi încerca să ating câteva elemente ce privesc incriminarea prostituţiei în legislaţia românească de-a lungul ultimului secol.

 Consideraţii asupra incriminării prostituţiei de legea penală românească

     Interzisă prin Legea sanitară şi de ocrotire din 1935[4], practicarea prostituţiei pe teritoriul României avea să fie încriminată de legislaţia penală, continuând să se „bucure” de acelaşi statut şi în prezent. Cu toate acestea, nici Regalitatea, nici „puritanul” Antonescu şi nici comuniştii nu au putut ţine piept amazoanelor sexului. Interzisă prin lege, dar acceptată tacit, meseria veche de când lumea va juca un rol important în evoluţia socială a României, dar şi în cea politică.

        Din punct de vedere sociologic, Kingsley Davis a emis teoria conform căreia prostituţia nu poate fi eradicată, cu toată împotrivirea legii, a organizaţiilor feministe ori cea a bisericii, întrucât ea este un act strict comercial şi se bazează pe argumente viabile: „controlul instituţional al sexului (fie şi prin cunoaşterea fenomenului de către Serviciile Secrete, cunoscut fiind faptul că prostituţia este doar cea mai vizibilă şi mai uşoară formă a traficului de persoană, componentă esenţială a criminalităţii – n.a.), scala inegală a atractivităţii, inegalitatea economică şi socială între sexe şi clase”.[5] Cele mai expuse, mediatic şi din perspectiva riscurilor, sunt practicantele, împărţite în trei categorii: 1. Prostituate aparţinând subculturilor criminale; 2. Prostituatele care trăiesc la graniţa a două lumi, nevoite să recurgă la prostituţie din necesitate, şi 3. Prostituatele alienate (acelea fără orientare valorică).[6] Dar toate „sunt de vânzare şi o afirmă. Carne oferită spre vânzare. Întotdeauna se poate negocia (cu ele, cu intermediarii sau cu stăpânii, în cazul sclavelor sexuale – n.a.). Ele depind de oră, de înfăţişarea şi de amabilitatea clientului, de starea de spirit a fetei”[7].

       Cu cât ne depărtăm de perioada în care prostituţia era reglementată şi instituţionalizată este tot mai evidentă apropierea fenomenului de traficul de persoane sau traficul de carne vie. Traficul de persoane este o formă de manifestare care ţine de crima organizată, putând „crea vulnerabilităţi (…), prin incapacitatea mecanismelor de protecţie socială sau de sănătate publică, prin depăşirea capacităţii de absorbţie a pieţei legale a muncii şi, implicit, prin bulversarea raportului de forţe dintre structurile de control a legalităţii şi ordinii publice şi partea din populaţie canalizată spre activităţi infracţionale (subl. mea)”[8]. Componenta dominantă a traficului de persoane pentru practicarea prostituţiei este aceea a traficului cu fete şi femei, a căror exploatare sexuală răspunde unor necesităţi ale  „prostituanţilor”[9], a celor care beneficiază fizic de serviciile acestor femei. „Clientul, cumpărătorul masculin de sex de pe piaţa de prostituţie, rămâne în mare parte anonim sau invizibil”[10], dar „joacă un rol determinant, traficanţii străduindu-se, mai presus de toate, să răspundă <<cererii>>”[11]. Este interesant de văzut ce-i mână-n luptă pe aceşti vânători de comori sexuale. Pentru Kartusch, prostituantul apelează la serviciile sexuale din mai multe motive: curiozitate, singurătate, probleme de contact, variaţie sau comoditate.[12]Dar, mai ales, pentru că, plătind-o, prestatoarea de servicii sexuale îţi satisface unele nevoi ce depăşesc necesitatea fiziologică, nevoi ce ţin de perversiunilor sexuale, împărţite de Vladimir Beliş astfel: 1. Atentatele la bunele moravuri (exhibiţionismul); 2. Sodomiile sau aberaţiile sexuale propriu-zise [a) sodomiile de mod (ratione modi), ce presupun un act sexual heterosexual cu un mod de producere aberant (coit anal, masturbare reciprocă, coit oral, felatio, cunnilingus), b) sodomiile de sex (ratione sexus), care constau în raporturi sexuale cu persoane de acelaşi sex, c) sodomiile de specie (ratione generis), constând în raporturi sexuale cu animale, d) perversiunile mijloacelor sau algolagniile, care se referă la aşa-numitele „plăceri fizice însoţite de dezordine morală” (sadismul, masochismul, vampirismul/sangvinarismul)] şi 3. Perversiunile diverse.[13]

         Prostituţia avea să fie pedpsită de Codurile penale ale României începând cu 1936-1937. Legea sanitară şi de ocrotire[14] la care am făcut referire prevedea, în capitolul III, intitulat „Combaterea boalelor venerice”, la articolul 297, următoarele: „Casele de prostituţie, precum şi orice stabilimente sau localuri unde se practică prostituţia cu femei găzduite sau frecventând atari localuri, sunt cu desăvârşire interzise. Toate stabilimentele intrând în această categorie, aflate în momentul promulgării legii de faţă, sunt desfiinţate”[15], cei care nu respectau prevederile legii erau pedepsiţi „cu amendă dela 5000 – 100000 lei, iar în caz de recidivă cu închisoare până la 6 luni”[16]. Era interzisă de asemenea vânzarea şi distribuţia materialelor pornografice, considerate a fi îndemnuri la practicarea prostituţiei (articolul 299), în timp ce articolul 298 statua obligativitatea medicilor şi dispensarelor antivenerice de a lua toate măsurile pentru combaterea acestor boli, iar articolul 266 obliga medicii să declare, lunar, cu titlul de informare statistică, şi acele cazuri de blenoragie, şancru moale sau sifilis.

    În Codul penal din 1935-1936, prostituţia  nu era incriminată ca o infracţiune contra bunelor moravuri (Capitolul al II-lea), fiind pedepsit mai ales proxenetismul, dar şi vânzarea de materiale care instigă la practicarea acesteia. Articolul 433 – „ Acela care, cu scop de exploatare a desfrâului aţâţă la prostituţie o persoană de orice sex, sau o excită la corupţie comite delictul de corupţie sexuală şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 5 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani” –, articolul 434 (cu privire la săvârşirea infracţiunii asupra unui minor), articolul 435, atunci când un bărbat accepta să fie întreţinut din banii proveniţi din prostituarea femeii, articolele 46, 437, 438, 439 şi 440, referitoare la proxenetism, sunt concludente în susţinerea afirmaţiei de mai sus.[17]O importanţă deosebită se acorda sănătăţii publice şi, implicit, prevenirii bolilor cu transmisie sexuală. Stau mărturie articolele 375, 376 şi 377 din Codul penal referitoare la încălcarea măsurilor „pentru prevenirea sau localizarea boalelor contagioase”, din capitolul I – Propagarea de epidemii şi oricare alte boli contagioase.[18]

      După intrarea în vigoare a legii din 1935-1936, care interzicea cu desăvârşire practicarea prostituţiei, atât cea clandestină, cât şi cea instituţionalizată, Codul penal „Regele Mihai I”[19] va conţine şi referirile anterioare la proxenetism, articolele fiind practic aceleaşi, de la 433 la 440.[20]Şi Codul penal comunist va menţine prevederile vechilor coduri, fiind însă mai clare cele referitoare la prostituţie şi proxenetism. Articol 328 făcea trimitere expresă la prostituţiei, definind-o astfel: „Fapta persoanei care îşi procură mijloace de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”[21], pentru ca articolul următor, 329, să definească drept proxenetism „îndemnul sau constrângerea la prostituţie, ori înlesnirea practicării prostituţiei, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie, ori traficul de persoane în acest scop”[22]. Se prevedeau pedepse cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, iar, în cazul în care victima era minoră, se aplicau pedepse privative de libertate între 3 şi 10 ani, fiind de asemenea pedepsită şi tentativa.[23]

         Revoluţia din Decembrie 1989 a adus cu sine o libertate înţeleasă de mulţi greşit, fapt pentru care asistăm şi la creşterea traficului de persoane, a prostituţiei şi celorlalte fenomene ce ţin de crima organizată. Dacă, în Codul penal revizuit şi completat după 1989, articolul 328, privind prostituţia, nu se modifică, asistăm la modificări ale articolul 329, care incriminează proxenetismul. Sunt diferenţiate pedepsele pentru îndemnul la prostituţie (2-7 ani) de cele pentru recrutarea de persoane în vederea practicării acesteia (3-10 ani), cresc pedepsele pentru infracţiunea de proxenetism cu minori (5-15 ani) şi se introduce un alineat (4), care prevede faptul că „banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii prevăzute în alin. (1)-(3) şi cele care au fost dobândite prin săvârşirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului”[24]. Alte legi care fac referire la prostituţie şi proxenetism sunt: Legea 678/ 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, Legea 196/ 2003 privind combaterea pornografiei, Legea 39/21.03. 2003 şi Legea 161/19.04.2003 şi OUG 79/2005.[25]

     Concluzii

          Practicarea prostituţiei este un obicei deja întipărit în mentalul colectiv, la fel ca şi expresia care-o defineşte – meserie veche de când lumea. Legală sau ilegală, practica sexului pe bani constituie un fenomen complex, necesitând o atenţie sporită din partea autorităţilor, a cercetătorilor, a medicilor şi, în general, o dezbatere amplă a specialiştilor din toate domeniile care sunt vizate de acest păcat arhetipal (medicină, drept, ştiinţe sociale, istorie, management etc). Concluziile la care am ajuns sunt:

*prostituţia nu poate fi eradicată atât timp cât există cerere şi ofertă;

*legile penale ale României prevăd pedepse mai mari pentru proxeneţi decât pentru prostituate, în timp ce clienţii nu sunt pedepsiţi;

*există încă prevederi neclare în legislaţia românească privind prostituţia, prevederi care trebuie simplificate pentru a fi înţelese mai bine de o pătură cât mai largă a populaţiei;

*Statul român nu pune accent pe prevenire, ci pe pedeapsă.

Bibliografie

  1. *** Codul penal al Republicii Socialiste România, Consiliul de Stat, Secţia redacţională a Buletinului Oficial şi a altor publicaţii legislative, Bucureşti, 1973;
  2. ***Codul penal: Codul de procedură penală, ediţia a III revizuită şi adăugită conform modificărilor legislatice şi deciziilor Curţii Constituţionale publicate  până la 30 aprilie 2002, lucrare adnotată şi îngrijită de Forina Şerban, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.
  3. ADLER, L., Casele de toleranţă între 1830 şi 1930: viaţa cotidiană/trad: Irina Cristea, Editura Corint, 2004;
  4. BAROZZI, Gh., MĂTASE, Gh., Codul penal „Regele Carol al II-lea” adnotat, f.ed., Bucureşti, 1936;
  5. CLONŢA, E., Codul penal „Regele Mihai I”, Tipografia şi legătoria penitenciarului „Văcăreşti”, Bucureşti, 1943;
  6. DUMITRESCU, F., GABOREAN, I., PRUNĂ, M., VOINEA, M., Sex şi sancţiune, Editura Mediauno, Bucureşti, 2002;
  7. ENĂCHESCU, C., Homo demens: o redefinire a nebuniei, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
  8. TINU, A., BOBOC, C., Unele consideraţii privind practicarea prostituţiei în România în prima jumătate a secolului XX, prezentat în cadrul Conferinţei Internaţionale de Drept, ediţia a VI-a, Universitatea „Agora”, Oradea, 18-19 octombrie 2012;
  9. ZOANĂ, M. G., Traficul de persoane: teză de doctorat, conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Alexandru Boroi, Facultatea de Drept, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti, 2009;
  10. ZOTTA, C. C. Gr., Codul legilor penale speciale, Editura „Cugetarea”, Bucureşti, 1939;

[1]  TINU, A., BOBOC, C., Unele consideraţii privind practicarea prostituţiei în România în prima jumătate a secolului XX, prezentat în cadrul Conferinţei Internaţionale de Drept, ediţia a VI-a, Universitatea „Agora”, Oradea, 18-19 octombrie 2012.

[2] ENĂCHESCU, C., Homo demens: o redefinire a nebuniei, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 81.

[3] Ibidem.

[4] Extras din Legea sanitară şi de ocrotire publicată în textul complectat în Monitorul Oficial Nr. 140 din 22 Iunie 1935 şi cu modificări până la 6 Septembrie 1938 inclusiv, apud ZOTTA, C. C. Gr., Codul legilor penale speciale, Editura „Cugetarea”, Bucureşti, 1939, pp. 227 – 249.

[5] DUMITRESCU, F., GABOREAN, I., PRUNĂ, M., VOINEA, M., Sex şi sancţiune, Editura Mediauno, Bucureşti, 2002, p. 166.

[6] Ibidem, pp. 165-166.

[7] ADLER, L., Casele de toleranţă între 1830 şi 1930: viaţa cotidiană/trad: Irina Cristea, Editura Corint, 2004, p. 15.

[8] KARTUSCH, A., 2001, Reference wide for Anti-Trafficking Legislative Review with Particular Emphasis on  South Eastern, Warsaw: OSCE, p. 3, apud ZOANĂ, M. G., Traficul de persoane: teză de doctorat, conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Alexandru Boroi, Facultatea de Drept, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti, 2009, p. 11.

[9] ADLER, L., op. cit., p. 15.

[10] ZOANĂ, M.G., op. cit., p. 12.

[11] Ibidem.

[12] KARTUSCH, A., op. cit., p. 3, apud ZOANĂ, M. G., op. cit., p. 12.

[13] DUMITRESCU, F., GABOREAN, I., PRUNĂ, M., VOINEA, M., op. cit., pp. 113-114.

[14] Supra, p. 2.

[15] Extras din Legea sanitară şi de ocrotire publicată în textul complectat în Monitorul Oficial Nr. 140 din 22 Iunie 1935 şi cu modificări până la 6 Septembrie 1938 inclusiv, apud ZOTTA, C. C. Gr., op. cit., p. 233.

[16] Ibidem.

[17] BAROZZI, Gh., MĂTASE, Gh., Codul penal „Regele Carol al II-lea” adnotat, f.ed., Bucureşti, 1936, pp. 243-250.

[18] Ibidem, pp. 214-215.

[19] CLONŢA, E., Codul penal „Regele Mihai I”, Tipografia şi legătoria penitenciarului „Văcăreşti”, Bucureşti, 1943.

[20] Ibidem, pp. 244-247.

[21] *** Codul penal al Republicii Socialiste România, Consiliul de Stat, Secţia redacţională a Buletinului Oficial şi a altor publicaţii legislative, Bucureşti, 1973, p. 108.

[22] Ibidem, pp. 108-109.

[23] Ibidem.

[24] ***Codul penal: Codul de procedură penală, ediţia a III revizuită şi adăugită conform modificărilor legislatice şi deciziilor Curţii Constituţionale publicate  până la 30 aprilie 2002, lucrare adnotată şi îngrijită de Forina Şerban, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, f.p.

[25] ZOANĂ, M.G., op. cit., p. 26.

Explore posts in the same categories: Cercetare

Etichete: , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: