45 DE ANI DE LA INVAZIA CEHOSLOVACIEI DE CĂTRE CELE CINCI ŢĂRI SEMNATARE ALE PACTULUI DE LA VARŞOVIA


Praha, srpen 68, okupace, invaze, Varšavská smlouva---Soviet tank, soldiers, protesters, residents

     În noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele a cinci țări membre ale Organizației Tratatului de la Varșovia (URSS, Polonia, Ungaria, RDG și Bulgaria) invadau Cehoslovacia, pentru a pune capăt reformelor inițiate după Plenara CC al PCC din ianuarie ’68. România se situa pe o poziţie opusă Moscovei, neparticipând la acţiunea militară, ba mai mult condamnând-o. Pe 20 august, la 23.30, conducerea comunistă de la Praga, aflată în şedinţa care pregătea Congresul extraordinar, afla de la premierul Černik că „trupele celor cinci ţări din pactul de la Varşovia, în afară de România, au trecut graniţa venind din toate direcţiile, din nord, din est, din sud, din Ungaria şi că, până la 6 dimineaţa, ţara va fi complet ocupată”[1]. Bucureştii aflau teribila veste la doar o oră de la producerea evenimentului, de la corespondentul „Scânteii” la Praga, Eugen Ionescu.[2] Românii s-au aflat, cel puţin pentru moment, de partea adevărului şi a celor slabi. Poziţia schismatică a României în cazul invadării Cehoslovaciei trebuie înţeleasă ca o continuare a politicii de independenţă faţă de Moscova, iniţiată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 1958, moment  la care trupele sovietice părăsesc teritoriul românesc, continuată de Declaraţia de independenţă din 1964 şi oficializată de Nicolae Ceauşescu. Trezit din somn în miez de noapte, Ceauşescu a dat dispoziţie să se întrunească de urgenţă forurile de conducere ale partidului şi statului, ceea ce a urmat fiind considerat de specialişti drept momentul de aur al întregii cariere politice a liderului comunist român. Declaraţia de condamnare a intervenţiei şi mitingul din Piaţa Palatului s-au constituit în elementele definitorii ale rupturii de Moscova. Întreaga lume occidentală[3] privea cu simpatie curajul lui Ceauşescu şi îşi arăta ataşamentul faţă de justeţea poziţiei ţării noastre. Turcia, prin ambasadorul său la Sofia, Gundogdupcan, aprecia reacţia fermă a Bucureştilor, precizând că „poziţia României este aşteptată cu viu interes nu numai în Turcia, dar şi în toate ţările mici care se pronunţă şi luptă pentru independenţa şi suveranitatea lor naţională”.[4]

agerpres_3619903

     Eroism? Curaj? Nebunie? Dorinţa sinceră a lui Ceauşescu de a juca un rol important pe tabla de şah a istoriei?! „Probabil că din toate câte puţin – concluzionează profesorul Retegan – şi deasupra o abilitate teribilă[5] de a folosi şi cele mai mici avantaje dintr-o situaţie pentru sine”.[6]

     Se împlinesc 45 de ani de la acel eveniment care a marcat istoria Europei. „Scrâşnetul şenilelor sovietice”[7] avea să se audă până departe în timp şi spaţiu. El a fost sunetul care anunţa sfârşitul URSS şi al Comunismului. România şi-a jucat atunci, în mod inteligent, cartea. Vizitele liderilor occidentali la Bucureşti, cele efectuate de Ceauşescu în capitalele ţărilor vestice sunt dovezi ale aprecierilor de care se bucurau românii în lume. Era o deschidere de care România a profitat.

 Bibliografie

  1. ***1968: Primăvara de la Praga: documente diplomatice: ianuarie 1968-aprilie 1969, ediţie coordonată de Dumitru Preda, Editura Mondo Media, Bucureşti, 2009;
  2. Arhiva AGERPRES, Fond 1968, Dosar 36/21 august 1968;
  3. NICULESCU-MIZIL, Paul, O istorie trăită, vol. II: Bucureşti, Moscova, Praga, Bologna, Editura Democraţia, Bucureşti, 2003;
  4. RETEGAN, Mihai, 1968: Din primăvară până în toamnă, Ediţia I, Editura RAO, Bucureşti, 1998.

[1] Paul Niculescu-Mizil, O istorie trăită, vol. II: Bucureşti, Moscova, Praga, Bologna, Editura Democraţia, Bucureşti, 2003, p. 75; Informaţia este utilizată şi analizată pe larg în viitoarea mea teză de doctorat, a cărei temă o constituie desfăşurarea evenimentelor conexe „Primăverii de la Praga” şi invaziei celor cinci ţări în Cehoslovacia.

[2] Ibidem, pp. 128-129.

[3] Am inclus aici şi ţări precum Grecia sau Turcia.

[4] AMAE, fond Telegrame. Sofia 1968, vol. IV, f. 329, în ***1968: Primăvara de la Praga: documente diplomatice: ianuarie 1968-aprilie 1969, ediţie coordonată de Dumitru Preda, Editura Mondo Media, Bucureşti, 2009, p.287.

[5] În interviul pe care i l-am luat pentru teza mea de doctorat, Ilie Ciurescu, cunoscut realizator al Televiziunii Române şi martor al invaziei Cehoslovaciei, vorbeşte despre „capacitatea diabolică a lui Ceauşescu de a simţi perfect interesele României”.

[6] Mihai Retegan, 1968: Din primăvară până în toamnă, ediţia I, Editura RAO, Bucureşti, 1998, p. 231.

[7] Dumitru Tinu, non vidi.

Explore posts in the same categories: Însemnările lui Dumitru Tinu, Cercetare

Etichete: , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: